pogan

  • 21Tinódi — Sebestyén Tinódi Lantos („Lautenspieler Sebastian von Tinód“; * um 1510 in Tinód; † 1556 in Sárvár) war als Liedermacher und Lautenspieler ein wichtiger Vertreter der ungarischen epischen Dichtung seiner Zeit. Palatin Nádasdy und Tinódi… …

    Deutsch Wikipedia

  • 22Hanson — Taylor e Isaac Hanson durante una caminata benéfica en 2007 en St. Louis, Missouri. Datos generales Origen Tulsa …

    Wikipedia Español

  • 23Salug — Saltar a navegación, búsqueda Salug es un municipio de Tercera Clase de la provincia en Zamboanga del Norte, Filipinas. De acuerdo con el censo del 2000, tiene una población de 28,914 en 5,838 hogares. Contenido 1 Barangays …

    Wikipedia Español

  • 24jèzik — m 〈V iče, N mn ici, G jȅzīkā〉 1. {{001f}}anat. pokretljiv mišić u usnoj šupljini čovjeka i životinja, organ za okus i uzimanje hrane, u čovjeka jedan od organa govora [hrapav ∼] 2. {{001f}}pren. a. {{001f}}ono što oblikom podsjeća na jezik… …

    Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • 25pogánac — pogánac1 m (pògānka ž) 〈G nca, V pȍgānče, N mn nci, G pògānācā〉 onaj koji je pogan, pokvarenjak, loša, podmukla osoba pogánac2 m 〈G nca, V nče, N mn nci, G pògānācā〉 pat., {{c=1}}v. {{ref}}kukac (3){{/ref}} …

    Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • 26pogánčina — m pejor. onaj koji je pogan, pokvarenjak, podmuklica …

    Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • 27pogánština — ž postupak onoga koji radi pogano, djelo izvedeno na pogan način; svinjarija …

    Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • 28pògano — pril. na pogan način, na prljav način, s velikom zlobom; dijabolično, podmuklo, zločesto …

    Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • 29ìzmet — m neiskorišteni dio hrane što ga odbacuje organizam čovjeka i životinje [životinje ostavljaju ∼]; stolica (za ljude), balega (za goveda), brabonjci (za ovce i koze), krkalo (za konje); pogan (u smislu nečistoće), drek, govno …

    Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • 30ìzmetina — ž (često u mn ìzmetine) ostavljen izmet, pogan, fekalije …

    Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • 31cumplit — CUMPLÍT, Ă, cumpliţi, te, adj. 1. Groaznic, teribil; crud, nemilos, feroce. ♦ (fam.; despre mâncăruri şi băuturi) Foarte bun, gustos. ♦ (Adverbial; cu valoare de superlativ) Tare, mult, extraordinar, straşnic. 2. (înv.) Zgârcit. – Din cumpli (înv …

    Dicționar Român

  • 32groaznic — GROÁZNIC, Ă, groaznici, ce, adj. 1. Care insuflă groază (prin aspect, manifestări, consecinţe); grozav, înfricoşător, înspăimântător, îngrozitor, abominabil. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens. Durere groaznică. ♦ (Adverbial)… …

    Dicționar Român

  • 33păgân — PĂGẤN, Ă, păgâni, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care se închină zeilor sau idolilor; idolatru; p. ext. nume dat de creştini celor care sunt de altă religie decât cea creştină sau care nu are nici o religie; p. restr. turc, mahomedan …

    Dicționar Român

  • 34reacredinţă — RĂU, REA, răi, rele, adj., s.n., adv. I. adj. Care are însuşiri negative; lipsit de calităţi pozitive. 1. (Adesea substantivat) Care face, în mod obişnuit, neplăceri altora. ♢ expr. Poamă rea sau soi rău = persoană cu deprinderi urâte. Rău de… …

    Dicționar Român

  • 35robust — ROBÚST, Ă, robuşti, ste, adj. Care este înzestrat cu o constituţie fizică puternică; rezistent la muncă, la oboseală, la boală; voinic, viguros, vânjos. – Din fr. robuste. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  Robust ≠ firav, indolent,… …

    Dicționar Român

  • 36urât — URẤT, Ă, (I) urâţi, te, adj., (II) adv., (III) s.n. I. adj. 1. Care are o înfăţişare neplăcută, care este lipsit de frumuseţe, de armonie: p. ext. pocit, hâd, hidos. 2. Care displace, care trezeşte repulsie (morală); urâcios, nesuferit. ♦ (Despre …

    Dicționar Român

  • 37înfiorător — ÎNFIORĂTÓR, OÁRE, înfiorători, oare, adj. Care produce fiori (de spaimă); fioros, înspăimântător, îngrozitor. [pr.: fi o ] – Înfiora + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNFIORĂTÓR adj. 1. v. groaznic. 2. v. îngrozitor. 3 …

    Dicționar Român

  • 38îngrozitor — ÎNGROZITÓR, OÁRE, îngrozitori, oare, adj. Care îngrozeşte; înspăimântător, înfricoşător, înfiorător, îngrozit, grozav, groaznic. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult, foarte intens. Suferă îngrozitor. b) (Înaintea unui adjectiv sau a unui adverb, de care …

    Dicționar Român

  • 39świat — 1. Błagać, prosić na wszystko w świecie «usilnie, natarczywie prosić o coś» 2. Być komuś, stać się dla kogoś całym światem; przesłonić komuś (cały) świat «być, stać się jedynym przedmiotem czyichś zainteresowań, uczuć»: (...) Nie wie kiedy i… …

    Słownik frazeologiczny

  • 40dąb — m IV, D. dębu, Ms. dębie; lm M. dęby 1. «Quercus, drzewo z rodziny bukowatych, o rozłożystych konarach, grubej, popękanej korze, ścisłej, twardej masie drzewnej, mające owoce żołędzie; występuje w kilku gatunkach przeważnie w północnej strefie… …

    Słownik języka polskiego