Contemperation
Contemperation Con*tem`per*a"tion (k[o^]n*t[e^]m`p[~e]r*[=a]"sh[u^]n), n. 1. The act of tempering or moderating. [Obs.] --Sir T. Browne. [1913 Webster]

2. Proportionate mixture or combination. ``Contemperation of light and shade.'' --Boyle. [1913 Webster]


The Collaborative International Dictionary of English. 2000.

Look at other dictionaries:

  • contempération — (kon tan pé ra sion) s. f. Terme de théologie. Exact tempérament de la grâce. •   Dieu fait, disent ils, que nous choisissons par les préparations et par les attraits qui nous mettent en de certaines dispositions et nous inclinent aussi doucement …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • contemperation — noun ( s) Etymology: Middle French, from Late Latin contemperation , contemperatio, from Latin contemperatus (past participle of contemperare) + ion , io ion obsolete : the act of contempering or state of being contempered …   Useful english dictionary

  • contemperaţie — CONTEMPERÁŢIE, contemperaţii, s.f. Impuls presupus a şi avea originea în graţia divină şi care constă în înclinarea voinţei către săvârşirea unui fapt, fără a l determina însă. – Din fr. contempération, lat. contemperatio. Trimis de IoanSoleriu,… …   Dicționar Român

  • contemperament — noun ( s) Etymology: Late Latin contemperamentum, from Latin contemperare + mentum ment obsolete : contemperation …   Useful english dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”